I :
Dubios, dar frumos
reusesti miraculos
Sa ma faci sa te iubesc
in viata mea sa te primesc
Curioasa fiindca am fost
o viata intreaga fara rost
Numai tu reusesti
sa ma completezi,ma linistesti
Prerefren :
Te-am gasit si nu, nu-ti dau drumul nu
Niciodata n-o sa poata nimeni sa ne desparta | x2
Refren :
Iti multumesc ca ma inveti sa iubesc
Te voi pastra in inima mea pentru totdeauna
II :
Vin in zori ,sa ma-dormi
sa ma las purtata de nori
Sa visam in culori,
sa te caut printre flori
Vin asa , cum veneam
Si-am sa bat usor in geam
Impreuna vom zbura,
tu ma inveti ce-i dragostea
Prerefren :
Te-am gasit si nu, nu-ti dau drumul nu
Niciodata n-o sa poata nimeni sa ne desparta | x2
Refren :
Iti multumesc ca ma inveti sa iubesc
Te voi pastra in inïma mea pentru totdeauna
Refren…| x3
(alex velea-iti multumesc)
vineri, 1 aprilie 2011
just memories...and just friends...
stii cum e atunci cand un baiat te iubeste,iar tu nu poti sa-i oferi dragostea ta?
si acum vine intrebarea 'de ce?'
pentru ca nici tu nu stii prea bine de ce...candva erati cei ma buni prieteni si sperati ceva mai mult...va iubeati foarte mult...dar pe vremea aia ea statea la bunica'sa si se vedeau zilnic si cand ea il astepta in fata blocului ei in parculet,iar cand vedea ca el apare alerga la el de parca isi lua zborul si ii sarea in brate si ii spunea cat de dor i-a fost de el,chiar daca se vazusera si ziua anterioara...sau atunci cand stateau amandoi la scara unui prieten de-al ei, asteptandu-l, si citeau poezii facute de ei,iar ea zicea sa-si faca o trupa si sa cante pe versurile facute de el,iar el zicea ca nu are voce deloc,dar ea totusi incerca sa gaseasca un ritm si fredona versurile pe diferite ritmuri in incercarea de a-l gasi pe cel potrivit si se chinuia,dar trupa tot nu a fost facuta,insa amintirea ramane in suflet si acolo va ramane pana vor muri amandoi si totusi si atunci amintirea zilelor insorite pe care le petreceau amandoi nu vor disparea.sau in noaptea cand ea a sarit de la geam de la bunica'sa pentru a se vedea.au stat toata noaptea plmbandu'se prin ior-ul inghetat de singuratatea ce il pustiia...erau doar ei doi,doi ingeri ce-si spuneau ce aveau pe suflet si cereau prin priviri consolare si iubire...intre ei era ceva special...ei visau la un paradis numai al lor,la o viata frumoasa impreuna si tot ce era mai bun pe lume,dar in acel moment ea avea pe altcineva...asa ca au asteptat.ea s-a mutat la mama ei,departe,si zilele cand ei se vedeau sa rareau pe zi ce trecea...a inceput liceul,ea fiind boboaca nu avea timp de nimic pentru ca trebuia sa se acomodeze in noul mediu de viata...si dupa ce s-a acomodat s-au vazut...dar trecuse deja mult prea mult timp de cand nu se mai vazusera si asta le-a rupt acea relatie speciala si acel vis inca existent...el ii zice si acuma cat o iubeste si ca vrea sa aiba al lor paradis,dar ea nu stie cum sa-i zica...ea nu mai tinea la el ca atunci.si cand i-a zis i-a apucat plansu pe amandoi gandindu-se la tot ce se pierduse,dar el inca are visul lor si numai al lor,un paradis.el tot spune ca va face tot ce-i sta in putinta sa se vada si s-o faca fericita...dar ea nu stie ce sa faca,pentru ca iubirea ei pentru el s-a risipit cu timpul in care nu s-au vazut.dar sunt prieteni buni in continuare...in acea noapte,o noapte magica,se plimbau prin ior iar ea plangea pe umarul lui si el o linistea si o calma,ea se simtea in siguranta,impotriva tuturor riscurilor ce erau in jur la ora 3-4 dimineata intr-un parc sinistru...el ii spunea ca o fata i-a frant inima,iar ea il linistea cum putea...si acum ea isi aduce aminte de acea fata care i-a frant lui inima si se gandeste ca acuma ea i-a luat locul si plange la acest gand...pentru ca ea nu vrea ca el sa sufere,pentru ca ea tine la el ca la un frate...pentru ca el ii dedica poezii in fiecare zi,iar ea plange cand isi aduce aminte de zilele cu el si de clipele frumoase pe care le-au petrecut impreuna...tot ce le-a ramas acum este prietenia pe care nimeni si nimic nu o va putea rupe vreodata.numele ei este adriana(dixxie),iar al lui cristi(crisego)...el a respectato si a iubito cum nimeni nu a mai facuto,ea la randul ei la fel...el ii spune vorbe atat de frumoase ca si florle de gheata de la fereastra camerei se dezgheata si se prefac in flori inmiresmate si multicolore.vorbele lui o ating pe suflet si o doare pentru ca el ii spune ca este singura lui iubire si ca o iubeste mai mult ca orice pe lume si ca va fi acolo langa ea orice s-ar intampla si oricat ar suferi el va fi acolo si va avea grija de ea.ii spune ca daca cumva ea se va razgandi si va vrea sa fie visul lor devenit realitate sa-i spuna,iar va veni pana la capatul lumii ca sa fie impreuna,ca s-o revada si sa le reinvie dragostea ce ii lega odata...Singura modalitate de a fi fericit este de a iubi suferinta!...
si acum vine intrebarea 'de ce?'
pentru ca nici tu nu stii prea bine de ce...candva erati cei ma buni prieteni si sperati ceva mai mult...va iubeati foarte mult...dar pe vremea aia ea statea la bunica'sa si se vedeau zilnic si cand ea il astepta in fata blocului ei in parculet,iar cand vedea ca el apare alerga la el de parca isi lua zborul si ii sarea in brate si ii spunea cat de dor i-a fost de el,chiar daca se vazusera si ziua anterioara...sau atunci cand stateau amandoi la scara unui prieten de-al ei, asteptandu-l, si citeau poezii facute de ei,iar ea zicea sa-si faca o trupa si sa cante pe versurile facute de el,iar el zicea ca nu are voce deloc,dar ea totusi incerca sa gaseasca un ritm si fredona versurile pe diferite ritmuri in incercarea de a-l gasi pe cel potrivit si se chinuia,dar trupa tot nu a fost facuta,insa amintirea ramane in suflet si acolo va ramane pana vor muri amandoi si totusi si atunci amintirea zilelor insorite pe care le petreceau amandoi nu vor disparea.sau in noaptea cand ea a sarit de la geam de la bunica'sa pentru a se vedea.au stat toata noaptea plmbandu'se prin ior-ul inghetat de singuratatea ce il pustiia...erau doar ei doi,doi ingeri ce-si spuneau ce aveau pe suflet si cereau prin priviri consolare si iubire...intre ei era ceva special...ei visau la un paradis numai al lor,la o viata frumoasa impreuna si tot ce era mai bun pe lume,dar in acel moment ea avea pe altcineva...asa ca au asteptat.ea s-a mutat la mama ei,departe,si zilele cand ei se vedeau sa rareau pe zi ce trecea...a inceput liceul,ea fiind boboaca nu avea timp de nimic pentru ca trebuia sa se acomodeze in noul mediu de viata...si dupa ce s-a acomodat s-au vazut...dar trecuse deja mult prea mult timp de cand nu se mai vazusera si asta le-a rupt acea relatie speciala si acel vis inca existent...el ii zice si acuma cat o iubeste si ca vrea sa aiba al lor paradis,dar ea nu stie cum sa-i zica...ea nu mai tinea la el ca atunci.si cand i-a zis i-a apucat plansu pe amandoi gandindu-se la tot ce se pierduse,dar el inca are visul lor si numai al lor,un paradis.el tot spune ca va face tot ce-i sta in putinta sa se vada si s-o faca fericita...dar ea nu stie ce sa faca,pentru ca iubirea ei pentru el s-a risipit cu timpul in care nu s-au vazut.dar sunt prieteni buni in continuare...in acea noapte,o noapte magica,se plimbau prin ior iar ea plangea pe umarul lui si el o linistea si o calma,ea se simtea in siguranta,impotriva tuturor riscurilor ce erau in jur la ora 3-4 dimineata intr-un parc sinistru...el ii spunea ca o fata i-a frant inima,iar ea il linistea cum putea...si acum ea isi aduce aminte de acea fata care i-a frant lui inima si se gandeste ca acuma ea i-a luat locul si plange la acest gand...pentru ca ea nu vrea ca el sa sufere,pentru ca ea tine la el ca la un frate...pentru ca el ii dedica poezii in fiecare zi,iar ea plange cand isi aduce aminte de zilele cu el si de clipele frumoase pe care le-au petrecut impreuna...tot ce le-a ramas acum este prietenia pe care nimeni si nimic nu o va putea rupe vreodata.numele ei este adriana(dixxie),iar al lui cristi(crisego)...el a respectato si a iubito cum nimeni nu a mai facuto,ea la randul ei la fel...el ii spune vorbe atat de frumoase ca si florle de gheata de la fereastra camerei se dezgheata si se prefac in flori inmiresmate si multicolore.vorbele lui o ating pe suflet si o doare pentru ca el ii spune ca este singura lui iubire si ca o iubeste mai mult ca orice pe lume si ca va fi acolo langa ea orice s-ar intampla si oricat ar suferi el va fi acolo si va avea grija de ea.ii spune ca daca cumva ea se va razgandi si va vrea sa fie visul lor devenit realitate sa-i spuna,iar va veni pana la capatul lumii ca sa fie impreuna,ca s-o revada si sa le reinvie dragostea ce ii lega odata...Singura modalitate de a fi fericit este de a iubi suferinta!...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)